Descriere
Lois Lowry este o o scriitoare americană, născută la 20 martie 1937, în Hawaii. A urmat cursurile Brown University şi University of Southern Maine. A început să scrieîn anii '70, îndeplinindu-şi astfel un vis din copilărie. Este autoarea a peste 30 de cărţi pentru copii şi adolescenţi, declarând că îşi măsoară succesul ca scriitoare prin capacitatea „de a-i ajuta pe adolescenţi să-şi răspundă la întrebările legate de viaţă, identitate şi relaţii interpersonale". Cunoscută pentru subiectele controversate abordate, Lowry este deţinătoarea mai multor premii literare, dintre care amintim Newbery Medal, pentru Darul lui Jones (The Giver) şi Number The Stars. Cărţile sale au stârnit cele mai diverse reacţii, de la introducerea lor în programa obligatorie, până la interzicerea în şcoli. Deşi diferite ca stil şi subiecte abordate, toate cărţile ei revin la tema relaţiilor umane. În prezent, Lois Lowry locuieşte în Cambridge, Massachusetts, unde continuă să scrie.
INTRODUCERE
Când am început, cu aproape douăzeci de ani în urmă, să scriu ceea ce avea să fie în cele din urmă Darul lui Jonas, am crezut că scriu o carte de aventuri. Mă gândisem îndelung la conceptul de memorie şi la felul cum ar arăta vieţile noastre dacă ar exista o tehnologie care să le permită amintirilor să fie selective, în aşa fel încât să ne putem descotorosi de cele care ne provoacă neplăceri. Era speculaţia de tip "ce-ar fi dacă..." din care se nasc adeseori cărţile de ficţiune.
La foarte puţin timp după publicarea cărţii, am început să-mi dau seama de impactul pe care însăşi premisa ei îl avea asupra unor oameni de vârste diferite,
din domenii diferite. Aceştia au început să-mi scrie - sau să scrie despre mine aproape imediat. Şi o fac în continuare, după atâta amar de ani.
Un bărbat care părăsise cultul religios în care fusese crescut mi-a spus că psihiatrul lui îi dăduse să citească Darul lui Jonas. O femeie m-a informat că lui
Iisus i-ar fi ruşine de mine dac-ar afla că scrisesem o asemenea carte.
Un preot anglican le-a dăruit exemplare enoriaşilor cu ocazia Crăciunului.
Peo pagină de web a fost numită Anticristul.
Iar cartea a devenit cadoul de rigueur pentru sute de băieţi înaintea ceremoniei de Bar Mitzvah.
Mi-au fostluate multe interviuri de către ziarişti care-mi semnalau numărul tot mai mare de provocări cărora trebuia să le facă faţă Darul lui Jonas şi n-am prea ştiut ce să spun. Îmi venea greu să-mi dau seama ce anume din carte stârnea o asemenea pasiune în rândul cititorilor.
Ca o ironie a sorţii, cea care m-a lămurit până la urmă a fost o adolescentă, care mi-a scris recunoscătoare, mulţumindu-mi că scrisesem o carte despre adulţii care au secrete faţă de tineri şi că-i asigurasem pe cititorii tineri că pot să plece din lumea aceea şi să intre într-o alta, în care pot fi oneşti şi liberi.
În ultimii ani, a existat un număr uimitor de romane distopice publicate pentru tineri. Majoritatea te pun pe gănduri şi aproape toate sunt mult mai complexe
decâta fost sau a încercat vreodată să fie Darul lui Jonas. Şi-atunci de ce, în condiţiile în care există atâtea opţiuni, cartea aceasta publicată demult continuă să-şi farmece, să-şi scandalizeze şi să-şi atragă cititorii?
Motivul e că vorbeşte despre puterea pe care poate s-o aibă până şi un copil de doisprezece ani: puterea de-a da în vileag ipocrizia oamenilor, de-a face ţăndări secretomania, de-a arunca o lumină asupra adevărului şi de-a simţi libertatea care i se-ntinde în jur.