Descriere
Scrisul este intrucatva un proces singuratic, pentru ca in cele din urma o singura pereche de maini incape pe laptop, si aproape tot timpul mai cu seama in mijlocul proiectului as fi vrut sa fie ale altcuiva, nu ale mele. Pentru aceasta carte le sunt recunoscatoare celor care, metaforic vorbind, au impartit tastatura cu mine, facand scrisul sa para un sport de echipa.
Agenta mea, Ginger Clark, a citit trei paragrafe dintr-un rezumat timpuriu al intrigii si m-a informat imediat ca romanul pe care il conturam trebuia sa fie cu adolescentii, nu cu adultii la care ma gandisem. A avut dreptate, ca mai totdeauna.
Editoarea mea, Lisa Yoskowitz, mi-a fost de mare ajutor, sugerand atatea dezvoltari ale intrigii si personajelor, incat ezit sa le enumar, ca nu cumva sa reiasa ca sunt o tampita irecuperabila.
Robert Cox, sotul meu, a facut adnotari scrupuloase pe multiple versiuni si mi-a facut cinste cu clatite la restaurantul IHOP, cand acestea deveneau necesare. Nu mi-as fi putut dori un lector mai inteligent ori un partener mai bun.
Este infricosator si poate cam prezumtios sa narezi o poveste dintr-o tara si o epoca ce nu iti apartin. Dar am stiut de la inceput ca vreau ca ea sa se petreaca in Amsterdam, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si am dorit sa fie perceputa drept autentic olandeza. Sa folosesc corect geografia si datele a fost o problema relativ uoara, dar sa nimeresc sensibilitatea tipic olandeza a pretins un nivel cu totul diferit de nuantare. Ii sunt recunoscatoare ghidului turistic din Amsterdam de la care am auzit prima oara fraza ,,Dumnezeu a creat lumea, dar olandezii au creat “Tarile de Jos". Le sunt recunoscatoare biciclistilor din oras, care m-au dojenit bland cand n-am inteles regulile culturii cicliste. Sunt recunoscatoare pentru colectiile exhaustive, captivante , ale muzeelor si le multumesc acelor cetateni care i-au dat osteneala sa creeze site-uri web in englezeste! despre subiecte mergand de la pronuntarea numelor olandeze pana la soarta fiecarui torpilor naval in timpul invaziei germane.
La nivel literar si uman, le sunt profund recunoscatoare luptatatorilor din Rezistenta olandeza care i-au asternut ulterior pe hartie experientele, punandu-mi la dispozitie relatari atat de bogate si de bine structurate despre acel loc si acea perioada .Citind memoriile lui Miep Gies, Corrie ten Boom. Hanneke Ippisch si Dier Eman, am invatat, printre altele, multe despre ce a insemnat sa treci prin al Doilea Razboi in Amsterdam. Si in final: atat de mult din ce se stie despre razboi. , despre oras si despre experienta umana se datoreaza unei anumite carti, scrisa intr-o mansarda, in plina ocupatie. Ii port o profunda recunostinta Annei.