Descriere
Acest manual se adreseaza elevilor clasei a IX-a care studiaza istoria antica, medievala si inceputurile istoriei moderne. Manualul respecta structura noii programe scolare pentru clasa a IX-a si reflecta viziunea autorilor asupra perioadelor istorice tratate. Conceput ca un instrument de lucru in clasa si acasa, compus dintr-un text de baza, caruia i se asociaza o serie de surse (texte, imagini, harti, scheme), care permit analiza de detaliu a evenimentelor si fenomenelor ce au marcat istoria de la originile umanitatii pana in epoca moderna, manualul este in primul rand un suport al activitatii commune a profesorului si elevului. Se adauga exercitii si teme de reflectie care sedoresc a fi atat mijloace de evaluare a rezultatelor activitatii depuse, cat si o cale de a estima efortul ce trebuie depus pentru a ajunge la rezultate care sa corespunda nivelului examenelor nationale si admiterii in invatamantul superior. Sursele insotesc fiecare lectie din manual, iar exerctiile sunt astfel concepute incat sa poata fi realizate in clasa sau ca teme pentru acasa.
Epocile pe care le acopera acest manual cuprind, in termeni cronologici, cea mai mare perioada de timp din istoria comunitatilor omenesti. In mod traditional, aceasta evolutie a societatii umane se imparte in doua mari perioade, preistoria si istoria. Criteriul de separare este aparitia scrisului, o inventie pe care o datoram popoarelor din Orientul antic. Preistoria este deci istoria comunitatilor inainte de existenta izvoarelor scrise. Asezari abandonate sau distruse, palate si simple bordeie, obiecte de uz cotidian si bijuterii depuse in mormintele aristocratilor, resturile animalelor salbatice sau domestice, ale plantelor, toate acestea fac obiectul de studiu al arheologiei.
O data cu aparitia surselor scrise - a documenelor sau cronicilor, a actelor emise de catre state sau a insemnarilor private(memorii,scrisori),modul in care oamenii au memorat trecutul s-a schimbat. Inregistrarea datelor s-a facut pentru a tine socoteala atat a faptelor marunte, cotidiene, cat si a evenimentelor deosebite, fie acestea razboaie sau tratate de pace, mari calatorii sau mari molime, mari descoperiri sau mari tragedii. De-a lungul timpului, scrierile din trecut au inceput sa fie adunate si conservate in arhive si biblioteci principalele instrumente de lucru ale istoricului. Desigur, aceasta separare nu este perfecta. Arheologii care cerceteaza vestigiile grecesti sau romane, de pilda, fac adesea apel la textele istoricilor care au trait in acea perioada, iar istoricii Evului Mediu sau ai inceputurilor epocii moderne, chiar daca au la dispozitie cronici si documente, reconstituie viata oamenilor obisnuiti pornind si de la surse arheologice.
Care este, totusi, scopul cercetarii istorice? In primul rand, cercetarea epocilor trecute ne ajuta sa intelegem cauzele evenimentelor si proceselor care ne influenteaza viata astazi. In al doilea rand, istoria ne permite sa analizam modul in care privim si evaluam alte culturi si cum anume ne percep ceilalti. In sfarsit, istoria este un exerctiu intelectual care dezvolta discernamantul, gandirea critica si rationamentul logic, utile in viata fiecaruia dintre noi.