Descriere
„Un thriller de-a dreptul ingenios, la fel de complex şi de derutant ca nişte trepte imaginate de Escher.“
Daily Express
Scriu asta la cererea avocatului meu, domnul Andrew Sinclair, care din momentul incarcerarii mele aici, in Inverness, m-a tratat cu un grad de amabilitate pe care in niciun caz nu-l merit. Viata mea a fost marunta si lipsita de importanta, si nu doresc in niciun fel sa fiu scutit de raspunderea faptelor pe care le-am savarsit recent. Nu exista asadar vreun alt motiv pentru care scriu aceste cuvinte, decat pentru a-l rasplati pe avocatul meu pentru intreaga sa bunavointa.
Asa incep memoriile lui Roderick Macrae, un arendas de saptesprezece ani pus sub acuzatie pentru trei crime brutale savasite in satul sau natal, Culduie din Districtul Ross, in dimineata zilei de 10 august 1869.
lntentia mea nu este sa-l retin in mod nejustificat pe cititor, dar cateva observatii preliminare ar putea contextualiza putin materialul de fata. Acei cititori care prefera sa treaca direct la partea de documente sunt, desigur, liberi sa o faca.
In primavara lui 2014, m-am lansat intr-un proiect pentru a afla cateva informatii despre bunicul meu, Donald ,,Vagabondul" Macrae, care s-a nascut in 1890 in Applecross, la patru sau cinci kilometri mai la nord de Culduie. In timpul cercetarii mele la Centrul de Arhivare din Inverness s-a imtamplat sa dau peste niste taieturi din ziare care descriau procesul lui Roderick Macrae, iar cu ajutorul lui Anne O'Hanlon, arhivista de acolo, am descoperit manuscrisul care constituie cea mai mare parte a acestei carti.
Memoriile lui Roderick Macrae reprezinta,din toate punctele de vedere, un document deosebit. Au fost scrise in temnita Castelului Inverness aproximativ intre 17 august si 5 septembrie, in rastimpul in care Roderick astepta sa fie judecat. Existenta acestor memorii, mai degraba decat crimele propriu-zise, a transformat cazul intr-o cause celebre. Memoriile - sau cel putin cele mai senzationale fragmente din ele - au fost mai tarziu retiparite in nenumarate brosuri sau ,,reviste de duzina", provocand o uriasa controversa.
Multi, in special dintre literatii din Edinburgh, s-au indoit de autenticitatea acestora. Relatarea lui Roderick a reinviat amintiri legate de scandalul Ossian de la sfarsitul secolului al optsprezecelea, in care James Macpherson sustinea ca descoperise si tradusese marea epopee a poeziei galice.
Ossian a capatat cu rapiditate statutul unei opere clasice a literaturii europene, dar ulterior s-a descoperit ca era vorba de un fals. Pentru Campbell Balfour, scriind in Edinburgh Review, a fost ,,destul de greu de crezut ca un taran semianalfabet a putut produce o scriitura atat de sustinuta si de elocventa ...
Lucrarea este o farsa, iar cei care-l preamaresc pe acest criminal cat se poate de necrutator ca pe un fel de salbatic nobil vor ajunge, in timp, sa se simta stanjeniti.
Pentru altii, atat crimele cat s,i memoriile atestau ,,teribilul barbarism care continua sa prospere in regiunile nordice ale tarii noastre [si pe care] toate eforturile devotatului nostru prezbiteriu, si marile imbunata'tiri ale ultimelor decenii nu au reusit sa il starpeasca"
Pentru altii, pe de alta parce, evenimentele prezentate in memorii au oferit dovada nedreptatii conditiilor feudale sub care arendasul din Highland a continuat sa trudeasca.
Avand grija sa nu ii treaca cu vederea faptele, John Murdoch, cel care a pus mai tarziu bazele ziarului radical The Highlander, a vazut in Roderick Macrae ,, o figura impinsa pana la limitele ratiunii sale - sau dincolo de ea - de catre sistemul crud care face sclavi din oameni dornici sa castige onorabil o bucata de paine, muncind un petic de pamant imprumutat. Cat despre autenticitatea acestui document, ne este imposibil, un secol si jumatate mai tarziu, sa oferim un raspuns definitiv. Este fara indoiala remarcabil ca cineva atat de tanar a putut scrie o relatare atat de elocventa.
Totusi, ideea ca Roderick Macrae a fost un ,,taran semianalfabet" este rezultatul unei prejudecati legate de nordul tarii care a continuat sa existe in orasele afluente situate in Central Belt.
Planul de invatamant din 1860 al scolii generale din Lochcarron, situat in apropiere, arata ca elevilor le erau predate latina, greaca si stiintele. Roderick ar fi putut avea parte de o educatie similara la scoala din Camusterrach, iar memoriile sale confirma atat asta, cat si faptul ca el era un elev neobinuit de inzestrat. Faptul ca Roderick ar fi putut scrie memoriile nu dovedete, desigur, ca a si facut-o. Pentru asta avem marturia psihiatrului, James Bruce Thomson, ale carui memorii personale atesta existenta documentului in celula lui Roderick. Scepticii ar putea afirma (i au facut-o) ca Thomson nu l-a vazut niciodatape Roderick scriind efectiv ceva, si trebuie sa acceptam ca, in cazul in care memoriile ar fi inaintate in cadrul unui proces modern, inlantuirea de probe nu ar putea fi verificata in intregime.
Ideea ca memoriile au fost de fapt scrise de o alta mana (suspectul principal fiind avocatul lui Roderick, Andrew Sinclair) nu poate fi complet respinsa, dar e nevoie de gandirea intortocheata a celui mai ardent sustinator al conspiratiilor pentru a crede ca s-a intamplat astfel. In plus, mai e si continutul documentului in sine, care cuprinde o atat de mare bogatie a detaliilor, incat este aproape implauzibil sa nu fi fost scris de catre un localnic din Culduie.
De asemenea, relatarea lui Roderick despre evenimentele care au dus la crime coincide, cu cateva mici exceptii, cu declaratiile altor martori din proces. Din aceste motive, si in urma examinarii directe a manuscrisului, nu ma indoiesc cu privire la autenticitatea sa.
In afara de relatarea lui Roderick Macrae, acest volum mai include si declaratiile mai multor locuitori din Culduie date politiei, rapoartele postmortem ale victimelor si, poate cel mai fascinant dintre toate, un fragment din memoriile lui J. Bruce Thomson, Calatorii in tinuturile marginase ale nebuniei, in care acesta povestste despre examinarea lui Roderick Macrae si despre o vizita facuta in Culduie in compania lui Andrew Sinclair.