Descriere
Practic, Corina omoara in povestile ei orice ipocrizie feminista (chestie care mie mi-a mers la suflet), o ingroapa adanc si ii pune capac. N-o sa omit sub nicio forma limbajul, care surprinde de asemenea. Corina foloseste limba romana fara sa se fereasca de extremele ei. Are curaj, „are oua”, cum s-ar spune. Nu ca ar fi singura, nu ca ar fi o raritate, dar a manipula cuvinte interzise intr-un text literar, fara a-i strica savoarea, nu e la indemana oricui. Ramane insa la final impresia generala, cea care conteaza cel mai mult. Care e buna, daca nu foarte buna. Cartea se citeste usor, e cinica, e vie, are tot ce ii trebuie pentru a deveni un succes. (Stefan Caraman)
Corina Ozon vine dinspre jurnalism spre literatura, cunoscand oamenii, cu talent. Scrie captivant, folosind in fraze cate cuvinte chiar trebuie, fara floricele stilistice si volute descriptive in plus, care ar creste statistic durata de somn a populatiei. „Zilele amantilor” e o carte pentru dezinhibati. N-o recomand prostilor si bigotilor. (Alexandru Petria)
Aceasta este o carte desteapta. Iar vrajitoria nu-i deloc exclusa. Te tine lipit de ea, nu te lasa absolut deloc nici sa faci altceva si nici macar sa te gandesti la altceva. Nu poti uza de niciun instrument fizic ori sufletesc pentru a i te sustrage. Iar daca asta nu-i curata fermecatura, atunci ce este? A, stiu. Literatura desteapta. (Ana Barton)
O lectura care curge usor, cu un limbaj direct si frust, perfect adaptat subiectului. Corina vorbeste cu umor si amar, fara ocolisuri, despre situatii de viata verosimile, desprinse din cotidian. Amantii putem fi oricare dintre noi. (Petronela Rotar)
Fragment :
Bine ca nu mai ploua. Macar azi, cat mai am si eu liber. De Inviere, m-a facut ciuciulete, dar nu mi-a stins lumina din candela. Le-am dat lumina tuturor babelor de pe scara, ca ma pandeau ca niste hiene, de dupa usi.
Mvaaaii, ce frumos ca mergi sa iei lumina, Catisor dmga. Ca noi suntem batrane ,si abia urcam scarile. Catele dracului. In afara de Paste, cand sunt buna sa le aduc lumina, si de Craciun, cand le mai fac cumparaturi, ma barfesc de n-au aer.
Ca cine vine la mine, ca cine iese, ca cu cine mi-o trag, ca cu cine nu mi-o trag. In fond, sunt nemaritata, fara obligatii, dar le freaca pe ele grija. Odata, s-au vorbit si mi-au facut cunostinta cu un nepot de-al uneia din provincie, un panpalau. Cand i-am pus mana pe fund, a sarit ca ars si m-a parat la matusa-sa.